19 ani

         Zi de zi aștepți să ți se întâmple ceva. Ai impresia că totul în viață îți aparține și că poți face absolut orice. Asta crezi ? Sau ți-ai dori cu adevărat să ți se întâmple chiar acum. Trec orele și minutele ți se par tot mai scurte în comparație cu melodia ta preferată. Cerul parcă e mai albastru, iar vodka pe care o savurai cu atât de multă sălbăticime nu își mai face efectul.

         Fumul greu al drogului ți-a încețoșat gândurile încă o dată. Același club, cu aceaași muzică ce dicteaza ritmul inimii tale și, bineînțeles în același anturaj de drogați și alcoolici, ce ți-a schimbat viața. Tipic ! Așa-ți petreci ore în șir fără să iți pese de urmările banale, parcă. Ascunzându-te în spatele unei persoane pe care tu însuți juri că o urăști. Și mai știi ceva? Arunci vorbe aiurea de colo-colo, celor care țin la tine. Celor care le pasă și vor să te ajute. Dar eviți spunând același lucru stupid și total neadevarat : "Îmi place așa !". Însă nu faci nimic altceva decât să încerci să te minți singur la nesfârșit.

         Nu realizezi că tu nu faci nimic altceva decât să îți arunci viața pe un joc de cărți. În care norocul își pune amprenta nenorocită mai mereu. Târfe ! Numeri zilele de parcă ai fi într-o cameră obscură de închisoare. Poate acolo îți este locul ! Printre toate buldozerele alea mari și pline de tatuaje: cobre, pirați și zaruri ce au fost aruncate deja . Destin.

         Trist. Ai 19 ani și ți s-a urcat la cap. Ești greu de convins, enervant; un vagabond ce își câștigă banii prostește. Fără viitor și fără dovezi.

         Adu-ți aminte : aveai 7 ani. Trăiai fericit împreună cu părinții tăi într-un apartament dezordonat din centrul orașului. Ce conta pe atunci ? Simplu. Nimic nu era mai presus de mașinuțele tale colorate și de bomboane. Visele copilărești. Și amintește-ți un lucru: erai fericit. În spatele zâmbetelor false și a privirilor tale pline de aroganță, nu este decât un copil! Unul ce încă mai visează la viața perfectă. Mă gândesc că poate ești dezamăgit și faci toate astea ca să uiți. Să uiți de ce? Sau, mai bine zis, de cine? De tine ? Nu uita că tu ești personajul principal în filmul vieții tale. Și cel mai important, tu nu îl vezi niciodată în reluare..