Așa ?

Luni. Era în jur de ora 19:00. La școală. Ora de franceză. Eram obosită și ușor plictisită. Nu vorbeam mai deloc și dacă mă cunoști, îți dai seama că ceva nu este în regulă. Deobicei vorbesc mult, din câte spun cei din jurul meu. Evident gândul îmi era departe.. foarte departe. Pe la sfârșitul orei îmi dau seama că primim temă. Iau repede un pix și îmi notez : "Autocaracterizare"..

                În drum spre casă, uimitor de tăcută, mă tot gândeam cum aș putea să mă descriu, dacă eu nici măcar nu mă înțeleg prea bine uneori.

                Ajunsă acasă, mă opresc în fața oglinzii și-mi spun: "Descrie ce vezi! ". Destul de înaltă, slăbuță, îmbrăcată destul de asortat în banalii jeansi, tricou și teniși, bineînțeles. Tipic mie ! Urc privirea ușor și îmi atrag atenția ochii ilegal de mari, de un verde destul de enervant și gene puțin cam lungi. Breton ciufulit și păr destul de drept pentru ora respectivă. Doar nu plouase în ziua aceea.

                Plictisită, urc în camera mea, deschid calculatorul și pornesc muzica, așa cum fac deobicei. Apoi mă retrag discretă pe canapeaua plină de pernuțe mici și colorate, cu caietul și pixul în mână.

                Cu ochii pierduți la pozele cu mine și cu prietenii mei de pe pereți, îmi vin niște idei. Scriu: "Mi-am dat seama că.." Șterg. Probabil îmi uit ideea. Încerc din nou: "Pot spune că iubesc muzica. Da ! Iubesc muzica. O zi fără versuri de fredonat și mă simt complet pierdută. Enervantă și irascibilă!

                Și ce ar însemna viața fără prieteni ? Poate flori fără petale sau stele fără lumină. Mărturisesc că sunt o persoană prietenoasă, sociabilă și plină de viață. Nimic nu-mi place mai mult decât să îi văd pe cei din jurul meu simțindu-se minunat în compania mea. "

                Mă opresc. Îmi dau seama că nu e așa greu precum mi-am închipuit și constat surprinsă că îmi face plăcere să vorbesc despre mine și despre calitățile mele. Și cum toți avem și defecte, continui..

                "Ca orice altă adolescentă de 16 ani, am și părți mai puțin frumoase. Nu mă laud cu faptul că pot fi puțin egoistă; dar mă simt ciudat de împlinită atunci când îi fac cuiva o favoare. Nu îmi fac planuri, sunt o visătoare. Imposibilă câteodată, deși mă adaptez ușor situației. Încăpățânată și puțin prea energică; copilul din mine."

                E târziu, mi se închid ochii. Opresc muzica, închid calculatorul și mă pun în pat cu tema făcută.

                Noapte bună !