Marionete !?

 Uneori  viața mă duce cu gândul la o lungă și neașteptată  piesă de teatru. Una în care joci rolul pe care ți-l dorești. Un rol care te definește ca persoană, care îți oferă un contur. Dar dacă îl tranformăm într-un rol care nu ne este familiar.. Dacă dintr-o singură scenă nu ne mai recunoaștem ? Am putea să uităm ce urmează, să dăm uitării ce a fost.. sau ce „am” fost. Ar trebui să fim noi. Noi, cu defecte și calități. Noi cei pe care ni-i dorim. Pe care îi iubim și-i respectăm. Surprinzători. Să audă cei din jur, nu ceea ce vor de la noi, ci ceea ce avem de spus ! De ce să purtăm  aceleași costume, aceeași personalitate ? Să fim la fel ca ei. Ar trebui să fim altfel. Un „altfel”  care ne face fericiți, îmbrăcați în propria persoană. Îm imperfecțiunea noastră suntem mai buni decât credem..

                Culori. Fericiri. Pasiuni. Ceea ce ne dă un scop. Aplauze.. Până la finalul „spectacolului” vom da ce este mai bun din noi ! Vom uimi și impresiona de la un act, la altul.