„Într-o zi, un tânăr trece pe o stradă, atinge cu cotul o femeie, o privește, întoarce capul după ea și merge mai departe. N-o cunoaște pe această femeie, ea are parte de plăceri, necazuri, iubiri în care el nu o ocupă niciun loc. El nu există pentru ea, și poate dacă i s-ar adesa, ea și-ar bate joc de el. Trec săptămâni, luni, ani, și deodată logica hazardului îi aduce din nou față în față. Femeia devine amanta acelui bărbat și se îndrăgostește de el. Cum?, din ce motiv ?, existențele lor nu mai fac decât una singură; de-abia s-a încropit intimitatea lor, că lor li se pare că aceasta a existat dintotdeauna, așa că tot ce a mai fost înainte se șterge din memoria celor doi amanți. Trebuie să recunoaștem că e ciudat.”  

Dama cu camelii

Alexandre Dumas-fiul

        Personal, cartea aceasta chiar m-a impresionat și mi-a captivat atenția încă de la început. Povestea de dragoste dintre cei doi tineri este presărată cu momente de suspans și plăcere. Finalul trist are un efect formidabil. Nu mi s-a părut o carte siropoasă care te face să te saturi de atat de multă iubire. Sunt sigură  că cei care au citit cartea sunt de aceeași părere cu mine, iar pentru cine nu a început încă, spor !