Amintește-ți !

         Amintește-ți ! Amintește-ți cum râdeai, cum alergai, cum zâmbeai fiecărei raze de soare, cum iubeai fiecare dimineată de vară și cum trăiai fiecare emoție parcă cu un alt suflet.. un suflet de copil. Amintește-ți cum îți doreai totul, iar apoi nimic. Amintește-ți cum îl iubeai ascuns, absent și totuși cu o trăire absurdă. Îl iubeai numai pentru tine, acolo, în imaginația ta.  Amintește-ți cum îți era dor.. dor de mare, de vânt, de ele, de tot. Amintește-ți cum plângeai. Plângeai de fericire, furie, tristeșe, ..dor ! Amintește-ți cum îndrăzneai să spui ceea ce simți, ce vrei,  ce urăști, ceea ce te făcea să trăiești.  Amintește-ți cât de mult te bucurai atunci când ceva era exact așa cum voiai tu! Amintește-ți cât de mult îți lipseau prietenii, hiturile, neașteptatul. Amintește-ți că trăiai o infinitate de sentimente numai într-o îmbrățișare, un sărut, o atingere. Amintește-ți cât de mult îl doreai numai pentru tine. Amintește-ți că nu erai singură. Amintește-ți ce mult însemnau pentru tine nopțile , ploile de primăvară, plimbările ..totul. Amintește-ți cum era, cum ești.. amintește-ți măcar o clipă de ceea ce îți pasă cu adevărat, amintește-ți de tine !