..fă`ți timp

   Ghici ce am făcut astăzi.. M-am plimbat. Da, m-am plimbat prin ploaie. Mergeam singură de-a lungul unei alei. Treceau pe lângă mine tineri și bătrâni, pioni parcă pe tabla mea de șah. Priveam cu câtă preocupare se pierdeau printre alte „piese”. Încercam parcă să le citesc în ochi povestea. Voiam să le descifrez preocupările, bucuriile și pretențiile. 
   A trecut o bătrână. Pe chipul ei se citea căldură, blândețe. Timpul și-a lăsat tandru amprenta pe acea ființă, însă o dădeau de gol ochii.Tineri,prietenoși.. credeam că îi cunosc demult. 
   Mi-a atras apoi atenția o fetiță. I-aș fi dat în jur de 4-5 anișori. Era îmbrăcată cu o pelerină de ploaie roz și purta o pălărioasa foarte simpatică. Într-o mână avea o umbreluță, iar în alta.. nu îmi amintesc exact. Avea părul blond; am observat câteva șuvițe rebele. Îmi imaginez că avea ochii albaștrii. Așa mi-ar fi plăcut. Mi-am dat seama că era singurică. Mă întrebam ce face un îngeraș ca ea singură pe alee. La un moment dat am observat că fetița a început să alerge. Mama ei o aștepta cu brațele deschise cu câțiva metrii mai departe. Atât de mult mi-a plăcut să observ fericirea și siguranța de pe chipul firav al fetiței. 
   Înaintam cu pași greoi și nesiguri. Eram obosită și plictisită de moarte de aceeași monotonie ce nu încetează să mă corupă zi de zi.. Am privit pentru o clipă cerul. Parcă îmi era oglindă. Era posomorât, trist.. Două clipe mai târziu am simțit câțiva picuri rătăciți. Începea să plouă. Mi-am deschis umbrela  mică și colorată și ascultam cântecul stropilor de ploaie ce se loveau de ea.Mi-am dat seama că ploaia este ca un zgomot de tocuri ce anunță sosirea verii.Am trecut pe sub ramurile ude ale unui copac. Parfumul proaspăt al florilor mi-a umplut ființa de plăcere și răsfăț. Mă simțeam fericită. Știi care a fost primul lucru la care m-am gândit în acele momente? La prietenii mei. Îmi doream să pot împărți cu ei acele clipe..
     După câteva minute de hoinărit aiurea,aveam senzația că am ajuns la destinație. Nu îmi dau seama dacă voiam de la început să ajung acolo; știu doar că m-am simțit bine ajungând. În drum spre casă mă gândeam de ce nu avem timp să ne plimbăm mai des..