Tinerii [Nichita Stănescu ]

Se sărută, ah, se sărută, se sărută

tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca și cum ei înșiși
n-ar fi decât niște terminații
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre mașinile-n goană,
în stațiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violență, ca și cum
la capatul sărutului, la sfârșitul sărutului, dupa sărut
n-ar urma decât bătrânețea proscrisă
și moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subțiri
și îndrăgostiți,
 Atât de subtiri, ca și cum
ar ignora existența piinii pe lume.
Atât de îndrăgostiți, ca și cum, ca și cum
ar ignora existența însăși a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca și cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca și cum nu i-ar vedea nimeni,ca și cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sărut și-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dintii.