Dincolo..

   Ce ar însemna viața fără vise ? Cum am putea trăi fără realitatea care, fie că vrem, fie că nu, este cea care știe să pună STOP !
   Dincolo de lumea în care trăim există visele. Iluzii și speranțe care poate ne fac să ne simțim mai bine. Unii visează la nopți pierdute-n cluburi, pe când altii plănuiesc deja viața perfectă. Sunt fete ce se visează pe cele mai înalte podiumuri și copii ce își doresc doar noi jucării. 

    Însă, partea goală a paharului ne atrage mereu atenția. Visele noastre sunt ca niște pui de păsărele. Unii zboară spre marile orizonturi descoperând lumea, pe când altele au ghinionul de a se prăbuși atunci când nici  nu te aștepți.
Vise prostești, gânduri puerile, simplități ce ne aduc zâmbetul de buze. Florile proaspete de primăvară se hrănesc cu razele calde ale soarelui. Copii se hrănesc cu zâmbete și râsete pe ascuns. Iar sufletele noastre ? Simplu. Trăiesc datorită viselor. Magie..
   Visele ? Ce sunt visele pentru noi ? Unii le consideră pur și simplu necesare, alții doar un izvor nesecat de energie. Eu ? Pentru mine reprezintă un refugiu. Poate unicul. Când mi-e frică, sper să fie bine. Atunci când iubesc, visez cu ochii deschiși. Lumea în care noi suntem proprii noștrii stăpâni. Singurul loc în care totul poate fi exact așa cum vrem noi ! Flori de ciocolată, nori pufoși de turtă dulce, veverițe ce vorbesc tot timpul.. Trec anii, cresc și idealurile noastre. De la simpla dorintă ne a avea o păpusă nouă, evoluăm și aspirăm la lucruri pentru o viață întreagă.
   Știți cum se spune însă: "Ce-i frumos nu durează prea mult ! " Cum fără minciună nu ar fi adevăr, nici fără realitate nu ar exista vise. Sunt momente în viață în care preferăm cu toții să visăm. Să uităm de real și să ne lăsăm purtați de val. Departe.. Dar într-o fracțiune de secundă ne oprim din visare și dăm cu ochii de realitate ! Cu, sau fără voia noastră. Suntem proprii noștrii stăpâni ? Doar cu acordul destinului ce ne stă de multe ori în cale.
     Dar ce ar fi viața fără dezamăgiri ? În brațele cui am mai plânde ? Am dori totul de la viață ? La pe bun atâtea întrebări ? Și mai ales, tu visezi ? 

Tinerii [Nichita Stănescu ]

Se sărută, ah, se sărută, se sărută

tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca și cum ei înșiși
n-ar fi decât niște terminații
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre mașinile-n goană,
în stațiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violență, ca și cum
la capatul sărutului, la sfârșitul sărutului, dupa sărut
n-ar urma decât bătrânețea proscrisă
și moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subțiri
și îndrăgostiți,
 Atât de subtiri, ca și cum
ar ignora existența piinii pe lume.
Atât de îndrăgostiți, ca și cum, ca și cum
ar ignora existența însăși a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca și cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca și cum nu i-ar vedea nimeni,ca și cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sărut și-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dintii.

Întâlnire cu „ochi verzi”..

18:24. 
    Priveam ceasul pentru a nu știu cât-a oară. Era parcă cel mai mare dușman al meu în acele clipe. Nu credeam că timpul se poate scurge atât de greu. Foarte greu ! Îmi sprijineam capul cu mâna și simțeam cum îmi amorțește; îmi  inchipuiam obrazul albastru deja. 
   Nu vedeam în jur decât siluiete la fel de plictisite ca și mine. Credeam că adorm..
   La un moment dat.. sună! Cel mai frumos moment din viața mea. L-am catalogat imediat ca fiind important. Mi-am recuperat ultimele pixuri pe care le mai dețineam, haina, geanta și plecată am fost. Nici când chiuleam de la vre-un test important la mate sau fizică nu mă simțeam atât de liberă. Cu un zâmbet prostesc de larg pe buze am pășit încrezătoare pe poarta școlii. Uram acea poartă. Cu câtă bucurie mă privea când intram adormită dimineața la ore. Adoram însă sentimentul de dispreț pe care i-l aruncam în „fată” ori de câte ori plecam de la școală.
    Începea să plouă. Am intrat într-o cafenea. M-am așezat într-un colț mai retras al barului și am comandat o cafea mare cu lapte. Îmi era frig ! Un început de răceală oare? Sper să nu.. Nu suportam zilele de boală când mama îndesa pastile în mine, mai ceva ca într-o farmacie mobilă. Oriibil !
    Îmi sorbeam cafeaua în liniște și ascultam melodiile calme difuzate la acea oră la  postul de radio local. Foarte plăcute ! Mă jucam cu privirea de colo-colo, când de-odată inima începe să-mi bată puternic, necontrolat. Cred că am roșit. Ochii mi s-au făcut mici și i-am ațintit asupra cafelei maronii din cana ce o țineam strâns. Am simțit un fior ce-mi vibra ușor ființa. Am întors prudent capul și am dat „nas în nas” cu privirea tânărului șaten de la o masă înlăturată. Ochii lui verzi m-au tulburat. M-am pierdut. Nu mai întâlnisem pe cineva ca el.. S-a ridicat ! Mii de gânduri mi-au încețoșat rațiunea: „vine spre mine oare?”, „mă va invita în oraș?”, „vom sta de vorbă ore în șir”. Nu știam câți ani am, unde locuiesc, nici măcar numele nu mi-l aminteam. Ce proastă ! 
    Când m-am întors, nu mai era.. „Misteriosul cu Ochi verzi” a plecat deja. L-am căutat cu privirea, dar era târziu.. Atăt de repede s-a terminat ! M-am îndrăgostit în 3 secunde, am trăit o emoție inexplicabilă și am terminat căutându-l în continuare pe „ochi verzi”..
    Trrrrr. Suuurpriză ! Eram chiar în banca mea de la școală. Adormisem. M-am dezmeticit și am plecat. Nu mă gândeam decât la „el”. Am rămas cu un gust de cafea amară de pe urma întâlnirii cu „baiatul din colt cu ochi verzi ” .
    Începea să plouă. Am intrat într-o cafenea..

Pe tine ce te face fericit ?

      1 Iunie ! Și ghici ce? Este ziua noastră ! Ziua copiilor.  Nu te-ai săturat să fii adult? Să rezolvi o problemă și imediat după să te lovești de alta? Mereu cu griji, mereu stresați, îngrijorați de ceea ce va urma.. Fără timp pentru tine, fără fapte copilărești.. Fă-ți timp să alergi, să țipi, să te bucuri de cele mai neînsemnate lucruri, să fii măcar pentru o clipă ceea ce ai fost odată ! Niciodată nu este prea târziu să lași să iasă la iveală copilul vesel și zburdalnic din tine. Îți mai aduci aminte cum te jucai ? Cât de fericit erai când nu erai găsit la jocurile de „v-ați ascuns`elea”? De ce într-o lume brodată de prejudecăți nu mai aveți timp pentru voi ? De ce niciodată nu ați pus pe primul loc fericirea voastră. Pe tine ce te face fericit? 
       Personal ? Mă caracterizează zburdălnicia. Mă consider încă un copil. Maturitate? Am destul timp. Vreau să mă bucur de copilărie cât mai mult.. Pentru ce să mă grăbesc să cresc ? Odată și-odată  tot acolo ajungem cu toții.. 
       După mine, giumbușlucurile fac viața mai „plină”, mai frumoasă. Viața merită trăită exact așa cum vrem ! Soartă ? La momentul potrivit. Niciodată prea târziu să speri, prea târziu să te bucuri, NICIODATĂ prea târziu să fii COPIL !                                       
        Greșeli ? Cu toții facem greșeli. Dar, greșelile copilărești nu sunt făcute de regulă de copii. Nimic nu este imposibil și neabordabil. Depinde doar de voința proprie și condiția fiecărui om. Deci.. PE TINE CE TE FACE FERICIT?