Vreau sa taci !

Sunt frunze moarte în jurul meu

Și astept să îmi răspundă.

E în zadar acest joc nebun

Nebun și lipsit de logică.

Și aș vrea să pot spune lucrurilor pe nume !
Dar nu !

Ne jucam ! Pentru că ne place acest joc !

Acest joc nebun ce îl urăsc.

Îl urasc mai mult decât orice !
Și suntem doar doi copii !
Ar părea mai simplu.
Banal chiar..
Dar ar fi prea ușor. 

Aș putea spune atâtea..

Mii de gânduri ce mă chinuie.

Mă ard și nu-mi dau pace nicicând.

Ură, dispreț, invidie și..

Și atât !

Totul e fals, nu imi inspiră nimic !
E o oglindă 

Și în ea un abis !

Mă arunc,

Fără să-mi pese

Și mă opresc.. legată parcă

De vreo parere de rau poate.

E în zadar oricum,

O știu prea bine !

E târziu și am făcut-o din nou !

Te las,

Acum vreau să taci !