..

    Ieși în oraș. Mergi undeva cu prietenii tăi. Te așezi la masă cu "cineva". Începe..
    Nu te simți prea bine în preajma lui ? Îți calculezi fiecare mișcare sau cuvânt? Crezi că nimic nu e bine din ce spui, deci taci? Tremuri necontrolat, te gandești la un milion de lucruri în același timp și nu înțelegi nimic? Ai impresia că este foarte cald și vrei gheață?  Îți imaginezi o mulțime de alte locuri în care ai putea sau ai vrea să fii?  Numai suporțí , te scuzi și mergi până la baie? Te uiți uimită în oglindă și te rogi să te controlezi? Să te comporți normal? Te întorci nedumerită la masă și îți dai seama că a plecat? Afli că nu se mai întoarce? Te superi!  Te gândești mai mult la asta.. la el? 


Ce-ai făcut idioato? ..Te-ai îndrăgostit!

Oriunde, oricui, chiar acum !

     Am momente în care mă tot gândesc la ce se întâmplă în jurul meu. La ce se întâmplă peste tot. Oriunde. Oricui.  

     Poate chiar acum, undeva departe sau chiar alături, cineva are un vis urât și vrea să se trezească, dar.. dar nu poate. Nu poate pentru că este prins de acel coșmar pentru încă 9 secunde sau mai puțin, dar el nu știe asta și se chinuie singur. 
     Poate că acum 10 minute o fată frumoasă a trecut prin fața unui băiat căruia nu îi pasă. Privirile li s-au întâlnit, iar ea s-a îndrăgostit. El nu dă doi bani pe asta, dar fata se mai gândește încă la el; ea nu știe că el nu simte nimic.  Îl va visa și se va mai gândi și 
mâine la el.. pentru că ea nu va ști. 
     Poate cineva primește o veste importantă. Află că urmează să plece într-o vacanță cu prietenele ei cele mai bune. Dar nu se știe ce se va întâmpla mai departe..

    Poate chiar în acest moment un băiat trage pentru prima dată. I se încețoșează mintea, se instalează euforia în lumea lui și crede că îi place. Continuă să tragă. Continuă să își lase prietenii și să se ascundă în același anturaj ce îi face din ce în ce mai rău. Dar el nu știe.. Nu va ști niciodată, pentru că este târziu..
    Poate acum cineva își ține pentru prima dată copilul                                              în brațe. Tremura de frică să nu îi rupă ceva. O privește cu lacrimi în ochi și se întreabă cum va fi peste 3,5 sau mai mulți ani. E firavă și deja zâmbește, nu rostește niciun cuvânt, dar deja vorbește din inimă. E a ta ! E fetița ta !Să ai mare grijă de ea..


   Acum poate te vei gândi și tu ce se întâmplă oriunde.. oricui, chiar acum !
     

Stefan and Elena - In Love with a Stranger

Vreau sa taci !

Sunt frunze moarte în jurul meu

Și astept să îmi răspundă.

E în zadar acest joc nebun

Nebun și lipsit de logică.

Și aș vrea să pot spune lucrurilor pe nume !
Dar nu !

Ne jucam ! Pentru că ne place acest joc !

Acest joc nebun ce îl urăsc.

Îl urasc mai mult decât orice !
Și suntem doar doi copii !
Ar părea mai simplu.
Banal chiar..
Dar ar fi prea ușor. 

Aș putea spune atâtea..

Mii de gânduri ce mă chinuie.

Mă ard și nu-mi dau pace nicicând.

Ură, dispreț, invidie și..

Și atât !

Totul e fals, nu imi inspiră nimic !
E o oglindă 

Și în ea un abis !

Mă arunc,

Fără să-mi pese

Și mă opresc.. legată parcă

De vreo parere de rau poate.

E în zadar oricum,

O știu prea bine !

E târziu și am făcut-o din nou !

Te las,

Acum vreau să taci !

 

Taci !

    Mi-e cald.
    Ard.
    Nu-mi place !
    Imi amintesc de ce.. M-ai dezamăgit astăzi.. Încă odată.
    Dar stai ! Am mai trecut prin asta de multe ori.. Ar trebui să îmi fie ușor, dar nu e așa.. Încă mă gândesc ce era dacă tăceam. Dar de ce să tac ? Am făcut asta de prea multe ori ca să îmi mai pese. Va trece..
 

Imi lipsesti..

      Sunt la școală.
E în jur de 10.. cred.
Nu știu ce se întâmplă. E o moleșeală netulburată în jurul meu . Siluete obosite cu ochii intre-deschiși așteaptă semnalul de plecare.  Nu mai sună !
     Simt cum o stare de somnolență mă îmbată. Mă las purtată în extaz de plăcere. Plutesc !
     Se simte în aer un parfum. Mireasmă melancolică a toamnei. Cu atenție îmi întorc privirea spre geam. Afară. Dansul frunzelor în bătaia lenesă a vântului crispat, mă tulbură. Culorile pastelate  mă neliniștesc. Simt cum tremur. Dar nu mă mișc.. Mă cutremur înăuntru.. absurd și tenace.
     E toamnă și mi-e frig. E cald în jur și degetele mi se joacă pe pielea moale si catifelată, dar ..mi-e frig. Plâng. Dar fără lacrimi nepăsătoare pe care să le vărs. Plâng vara ce a trecut fără să își ia rămas bun.. Mi-e dor..
     Îmi lipsești..